În anul 1430 a intrat în serviciile regelui Sigismund. Deja în toamna anului 1431
l-a însoţit pe acesta în Italia, pentru a-l ajuta pe ducele Milanului,
Filippo Visconti, în lupta contra Veneţiei. A fost o perioadă în care
cunoştinţele sale militare şi experienţa i s-au îmbogăţit semnificativ.
Şederea sa la Milano, mare centru economic italian şi european, timp de
doi ani, a contribuit mult la formarea sa. Cu această ocazie a studiat
organizarea armatelor italiene şi metodele lor de luptă. La 25 noiembrie 1431, Sigismund a fost încoronat rege longobard, iar în 1433,
la Roma, a fost încoronat împărat. La întoarcerea sa din Italia, Iancu a
ieşit din slujba ducelui Milanului şi l-a însoţit pe Sigismund în
Elveţia, la Basel, unde a avut loc faimosul conciliu care a durat 16
ani. La 17 ianuarie 1434, Iancu era şi el la Basel, unde erau adunate un
număr mare de personalităţi politico-religioase europene ale vremii. La
acest conciliu, Sigismund a reuşit să profite de trădarea
reprezentanţilor husiţi şi să fie recunoscut drept rege al Cehiei (cu
două decenii în urmă, husiţii îl înlăturaseră de pe tron în urma
mişcărilor populare conduse de Ian Hus). Iancu de Hunedoara a participat
în anii care au urmat la campania lui Sigismund în Cehia, prin care a
preluat tronul. În luptele contra răzvrătiţilor husiţi, Iancu a învăţat
noi tactici de luptă, pe care le-a aplicat mai târziu. Dar în decembrie 1437,
Sigismund de Luxemburg a murit şi în aceeaşi lună Iancu s-a reîntors la
Alba regală (Székesfehérvár), pentru încoronarea lui Albert de Austria,
noul rege al Ungariei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu